Din capitolul: uite ca se poate, va recomand acest concurs literar online. Multa bafta si nu uitati: creatia vine din suflet, pentru ca este suflet:)

Andrada:) sebik deh:))

motto: sa imi umbli prin suflet ca prin sertare de dulap … si sa gasesti plase cu noduri desfacute

Pentru ca mai toata lumea isi spune ceva la sfarsit de an. Imi spun si eu: sunt mandra de tine, sau nu. oricum toti sunt impotriva lor si pentru ei. sa nu ma cauti prin sertare. M-am razgandit. Sa ma cauti aproape sa vezi ca nu sunt, sau sunt? Cine mai stie… cine ne mai stie? Nu acum, dar in curand.

Inauntru este la fel ca afara, iar in stanga este la fel ca in dreapta. Noi nu am fost pentru mine, nu e nimic sigur in mine. simt cum imi vine o slabiciune. cred ca ii dau vant inapoi si se incapataneaza sa revina. cat de bine imi era pana sa se intample iarna. Nu e menit sa fie asa, nu face parte din planurile mele. Nu imi place nesiguranta, ma constrange, iar eu… eu… simt in alte dimensiuni in medie de 4*13scr… sau la trecut. cine mai stie? Cui ii mai pasa?

1. sa nu minti cand stai cu ochii inchisi

1. sa nu visezi lumea intoarsa cu spatele, iti aduce aminte

1. sa primesti prin piele, pe piele, pentru piele

1. sa nu simti si sa refuzi

pasul 1. Goleste tot din tine. Arunca tot ceea ce este mai mare decat te poate cuprinde si ramai cu mai nimic. si iti va fi indeajuns. Si fa-ti din tine un tu care sa iti fie suficient. Cand o sa te taie asfaltul sa stai… pentru ca taie.

Felicitari. locul de langa tine este ocupat. Si tu nu ai habar. du-te sa te plimbi, o sa fie praf peste perne si haine si foi si cutii si creioane si ambalaje. Indeajuns de mult incat sa nu se vada. Ti-am dat un curcubeu, tu arunca-l , nimeni n-are nevoie de culori. daca vezi in mov, incearca sa simti in negru. negrul subtiaza, poate nu te mai seaca atat.

Sebik

Motto: sa poti sa ajungi sa poti

Ultimul post fara diacritice.

Se spune ca fiecare isi doreste sa poate. Depinde ce si cum. Ma intrebam ce isi doreste lumea de Craciun. trebuie sa recunosc ca in acest an mi-am schimbat schema de dorinte. Nu mai merge cum era, din purul fapt ca am crescut… in nevoi si ani.  Si dupa aceea mi-am dorit ceva mic si semnificant pana acum si nu am primit asa ca am schimbat radical: mare si nesemnificant. A iesit cat de cat. Astept revul’ cu puiu:x genial si un an nou. Si, totusi, dar, insa ce isi doreste lumea cand isi pune o dorinta? Eu as vrea… sa se aplice epilogul lui D O D. In mici parti… Diminetile mereu sunt reci si fara zapada. Uneori nici vantul nu bate asa cum trebuie sa bata. de cele mai multe ori nimic nu este la locul lui. Si nimeni, dar absoulut nimeni nu stie exact in momentul acela ce nu este in regula; insa, uneori, din cele mai mici momente se gasesc franturi, franturi capabile sa se transforme in “take a breath away”….

daca imi aduc bine aminte: “viata e ca o lumanare ; tu alegi cum o stingi….”

Si daca nu ti-am spus-o : Craciun fericit si

“>>>insert wish here<<<

flow”

Sebik

Motto: sa nu spui “te iubesc” fara sa semnezi un contract cu tine in prealabil, conform caruia nu iti vei musca buzele cand nu vei auzi ce vrei si iti vei da doua palme cand te mai mananca palmele dupa strangeri de mana

Se spune ca atunci cand cresti mare ti se complica existenta. Ce complicat trebuie sa fie sa semnezi contracte cu tine. Am semnat si eu unul: Subsemnata, Andrada Vasii, ma angajez sa ma bufneasca rasul cand o sa imi aduc aminte cat de proasta am putut sa fiu si sa imi dau palme daca ma mai mananca degetele sa sun. Ok, semnat, parafat si avizat emotional de Delilah [ careia, pe aceasta cale, ii multumesc din inima pentru toate frazele inteligente, gen l**a intelectuala si femeie mobila si ii mai multumesc ca este geniala si o anunt ca la vara ma va suporta in Cluj, cum si eu o voi "suporta" la mine. ] Stai ca vorbeam de altceva. Asa. Si pun eu totul intr-o cutie, pun lipici, o bag intr-un sac si ma gandesc ce fac cu ea. Si ma gandesc si ma gandesc si dupa 3 minute de gandire intensa ia uite minunea: NU E TREABA MEA. Nu am de ce sa ma mai stresez cu cutia aceea. Si ramane undeva dupa biblioteca.

Revenind, sa stii ca am avut nevoie sa ai nevoie de mine la randul tau si puteai sa nu ma lasi…  ”si nu iti place povestea de viata fara durere ci iti plac cele doua suflete care se intrunesc intr-o camera si nu exista pereti. Noi n-avem pereti si n-avem nici drum si nici pietre” ca sa nu zica lumea ca nu am cuvinte frumoase.

Serios vorbind, ma cam sperie momentele de decizii si am incercat sa las totul de la sine. dar nu pot. sunt spasmodica. Am ceva de spus , scriu un mail, dau send si imi dau doua palme ca am trimis. Si dupa aceea raman cu “SENT” si ma gandesc ca daca dau BACK mailul este trimis. tare as vrea sa se concretizeze chestia din vara viitoare si sa am luna de liniste in afara si sa ma rup de tot si toate. Momentan e bine pentru ca nu mai sunt femeie mobila si imi gasesc sensuri in tot si toate si in toti. “Si nu o spun cu voce tare ca si-ar pierde din semnificatie.. pentru ca ceva din mine chiar imi spune ca o sa trecem si peste asta”. Am invatat sa imi CONCEDIEZ PITICUL si sa NU MAI URMEZ cevaurile din mine.

Prin urmare, sa nu ramai niciodata cu un mare CUM AR FI FOST SA…. Nimeni nu merita sa fie exponentul unui cum ar fi fost sa… Nici macar eu, oricat de egoista and so on as fi. Cum ar fi sunt numai markeri pentru indecizii, pentru nesiguranta, pentru temeri. Te toaca si te mananca. Daca eu am invatat ca sunt inutili, oricine poate.

ps: zapada e mai calda cand nu te iei de ciucurasul meu:p

Andrada

Motto: sa nu imi spui, pentru ca sunt mica si nu inteleg. Sa taci … lumea se ascunde dupa deget si ramane in vant de iarna

Nimeni nu te invata cum sa renunti la o conditie veche. De obicei femeia mobila este cea care sta si priveste, tace si inghite, nu zice nimic. Din punctul meu de vedere, moarte femeii mobile…ideologic vorbind. Nimeni si nimic nu iti poate modifica un vis si nimeni nu stie cum e sa te uiti la vise, visuri cum devin mici. tot ceea ce faci tu este maret, asa ca nu ai de ce sa ramai femeie mobila. sa crezi in ceea ce ar putea sa fie si sa fii constienta de faptul ca o sa fie; daca nu azi, nici maine, mai incolo sigur va fi. pentru ca sufletele mereu stau in neant pana le ia cineva de picior. Nu conteaza cat de multi te trag in jos de picior. Conteaza cine iti lasa vanatai de la stransoare.

Nu mai sunt femeie mobila si afara ninge. Nu mai ninge cu un numar numarat de fulgi. Ninge cu nesat, ninge peste mine si astazi ma uitam la fantana cum ninge si ma napadea ninsoarea. mereu iarna a fost frumoasa. Acum imi miroase a vara si a timp. Azi am vazut lume la metrou, nu mi-am muscat buzele si nici nu am tresarit. Am iesit afara sa ma ninga.  pentru ca ninge indeajuns de mult incat sa nu mai fiu mobila. Pacat de oamenii care nu se mai busesc pe strazi…  bun venit dimineata in miros de cafea. Bun revenit seara cu ninsoare, si … ramai asa cum esti:)

Sebik

Sâmbătă până în decembrie. 1234578987654321 secunde şi ceva mai mult de 3 ore. Dimineaţă în iz de ceai…după o vreme bună de cafea. Şi-a pierdut şi dimineaţa farmecul ei bolnav. Se târăşte bolnavă pe podea şi se uită din când în când la mine. Ce să îţi fac eu? Nimeni şi nimic îmi eşti străin. Mai mult decât ieri mă arde pielea, mă mănâncă palmele şi mă gândesc că aş vrea lucruri măreţe… lucruri importante şi capabile să te scoată din rădăcini. Eu vreau să mă ardă pielea în continuare, însă să mă ardă cu folos. Dacă pun ceva pe mâini, n-are efect. Tot arde. Şi astfel îmi aduce mai aproape. Fiecare este puţin bolnav sau mai mult înfrigurat de iarna caldă. Am nevoie de un spaţiu larg, verde şi puţin cer. Oricum nimeni nu cunoaşte pe fiecare. Te întrebi vreodată de ce mă întorc exasperant de plină de cereri de fiecare dată când pun piciorul în prag şi zic că de mâine… că de mâine… de 3 zile mă irită auditiv un refren ce implică o sumedenie de cuvinte… de scris am scris-o..de spus..mă ard buzele şi pielea mă arde…

Andrada

Nu l-as asuma.  Mai mult l-as gandi. In fire. Stii, firele se pot innoda acolo unde au fost rupte. partea proasta este ca sunt fire. Si se rup iar si se fac alte noduri si asa ai plase.

Am vazut   o pasare. Zbura ca si cand isi cauta un stalp sa se loveasca. Si se rupea de fiecare data cand dadea din aripi. oricum pantofii imi sunt prea grei si ma dor talpile. M-as descalta in mijlocul drumului si as merge desculta. partea proasta este ca ma taie asfaltul. Si sangele nu se amesteca bine cu piatra. Doar o pateaza. pacat de dunga alba. Si am vazut cum bate vantul. Atat de tare incat rupea copacii. Din crengi. Am ramas sub un castan [ erau castani si atunci] si m-am uitat cum ii rupe un ram. A cazut la picioarele mele si am simtit cum imi cad mainile. Se rupeau in bucati.

Daca as fi pahar, si m-as sparge si m-ai inghiti ciob  m-as pierde pe undeva prin tine si tot nu as intelege. Mai bine imi sunt ploaie si vant, sa ma rup si sa ma spal, de pacate   …

Delilah scrie pentru oameni si despre oameni. Unii scriu ca sa pastreze, altii ca sa arda, altii ca sa trimita…altii sa se vindece. Invat o limba fara vocale, numai consoane , grave….. imi sunt de ajuns…. SC

Sebik….Andrada … ia-o cum vrei…

11 and still counting. Pana pe 5 decembrie la deznodamant , mai e cale lunga de batut.

Sunt  micul meu temerar al marelui oras. Am atatea strazi de evitat, atatea parcuri de ocolit, la atatea cafenele de intors capul cand le vad si atatea banci de privit  cu ochii prin copaci. M-a plouat indeajuns de mult incat sa stiu ca este toamna si sunt uda. Mi-am prins tocul intr-un grilaj la metrou. Si pentru un moment m-a infiorat sentimentul de apartenenta. Cine mi-esti  tu brav temerar al discordantei crunte? Si mai ploua. Puteam sa deschid umbrela dar nu avea sens.

Ploaia care vine te spala de pacate. M-a spalat jumatate de ora, marunt, picatura cu picatura , de parca dorea sa stearga orice urma de greseli. Si ramaneau puncte pe pielea mea, care oricat de mult le-as freca nu se duc.

Oras de ciment cu oportunitati de cizelare. Oras de ciment cu  indeajuns de multe griji.

Sebik

Respira ca şi când avea sã moarã printre clipele ce se

Scurgeau alene şi greoi ; iar eu i-am spus

Cã nu e dragostea de noi;

Dar nu a vrut sã înţeleagã şi a rãmas jos pe podea,

Şi o priveam cum stãtea

Întinsã şi udã pe o canapea ruptã şi veche;

Şi nu înţelegeam de ce mã priveşte cu ochii mari.

Aş fi vrut sã plece , sã nu stea,

Sã arunce în mine cu ceva şi sã mã batã,

Dar rãmânea pironitã în podea.

M-am întors şi am plecat.

Am lãsat-o  sã se zdreleascã de duşumea,

Fãrã sã îmi pese cã era posibil sã mã iubeascã.

Era udã toatã de la ploaie şi îmi promitea

Cã avea sã ţinã la mine, dacã eu

Eram în stare sã o inţeleg.

Din perspectivã masculinã, femeile sunt versate.

Iubesc prea mult, şi prea vor multe, toate.

Sebik

Notã pentru sine 1: niciodatã sã nu mai inchizi uşi

“As vrea..mãcar o datã sã te vezi prin ochii mei.  Sã vezi şi tu ce vãd şi eu cand taci, când te uiţi pe geam, când mã cerţi, când îmi reproşezi, când mã alinţi numai cum tu stii, când mã cerţi…şi mã cerţi. Si mai presus de toate… sã te vezi prin ochii mei când îmi pleci. Peste cutia mea s-a aşezat praful… şi îmi este  destul de  aiurea sentimentul de a îl şterge. “  [12 dec 2008]

“Sã gândeşti cum gândeşti tu”… şi nu cum îţi gândeşte lumea din jur.

Într-un final e normal sã aştept sã fiu rãsplãtitã, sã aştept sã aud. şi dacã nu sunt îndeajuns de … atunci…  mare ghinion.

Oricum:

Îmi miroase pielea a tine  chiar dacã a trecut mai bine de o lunã…