“I’ve still got your face

Painted on my heart

Scrawled upon my soul

Etched upon my memory, baby”

place la mine melodia … plac versurile… place la mine:) dar oare “everything’s gonna be allright”?

Pentru colega de “bancã”. Am învãţat cã… tot ce ai învãţat pânã acum uneori e total inutil. Cã dacã vrei şi poţi , de cele mai multe ori te împiedici la sfãrşit şi uneori mai ai şi ignoranţa sã te întrebi de ce. Eu nu mã întreb de ce. Nu îmi mai place întrebarea aceasta. Am pus-o de multe ori desi nu aveam dreptul. Îmi plac… trãirile organice. Multã lume m-a întrebat de ce tocmai organic. Asearã chiar m-am stresat sã gãsesc un rãspuns. Cred cã prefer organic pentru cã este mai intens. Da; în mod cert îmi plac trãirile intense… organice… îmi plac şi le resimt …

Revenind.. Aş cataloga Ianuarie şi Februarie drept organice. La modul suprem. Organice pânã în ultima secundã . Mai intens de atât nu cred cã se putea . Au fost luni organice. Trecând peste “organicitatea” acestor 60 de zile ajung la…”the end of august” . August nu a fost organicã. A fost cel mult… vie. Nu aş putea sã impart lunile, dar nici nu vreau . nu raportez nimic nou la ceva vechi pentru cã aceasta este cea mai mare eroare, dar… Ianuarie si Februarie au fost atât de organice…

Afirm cã mãsor depãrtarea în zile.. acum aş spune cã are 59 de zile. Deşi e destul de incert şi acest termen. Mai mult decât incert. … schimb dimensiunea timpului şi o mãsor în de câte ori am zis îmi pare rãu… timpul are 7 panã acum.

Vreau… sã înceteze furtuna asta pentru cã a plouat mult. Nu am umbrelã , nici nu vreau… am nevoie sã înceteze. Nu îmi mai place ploaia. Eu am provocat-o si dacã ar fi sã o iau de la capãt aş face-o din nou… dar totuşi vreau sã înceteze… totusi… Aşa din când în când cu picãtura chinezeascã şi am simţit ploaia aceasta pânã în ultima fibrã. Ploaie organicã. Am nevoie de … o strângere de mânã , oricât de patetic ar suna. Cum a zis “colega de bancã” am nevoie sã aud cã … am nevoie… şi nu cer mult. Din punctul meu de vedere. De fapt mereu vãd lucrurile altfel decât ar trebui. Sufãr de ataşament profound. Ataşament organic…

Dimineaţa plouã, la prânz înceteazã si seara începe furtuna. Plaoie peste ploaie. Pic cu pic se face baltã ca sã fiu spiritualã.

Ps: de mult nu am mai scris pentru cineva… şi uite cã revin la vechile indeletniciri….

Ps2: ploaie organicã… şi totuşi decât nimic e atãt de mulţumitoare

Sebik

“ n-a mai ramas nimic din mine […] de mult timp

culmea e ca eu nu exist numai prin legatura cu el

identitatea mea e foarte puternic conturata

valorile mele sunt vii

dar nu vad nimic de valoare fara el

cu alte cuvinte

……..”

Citat. Deşi la prima vedere ai putea sã zici cã e un citat din mine, nu e… e ciudat sã vezi ca uneori şi cele mai puternice persoane au momente de respiro. Respiro existenţial. Am zis cã nu mai scriu tâmpenii existenţiale.. dar doare. “Doare al naibii de tare”. Ciudat. Pânã acum nu ştiam definiţia pentru “doare”. Nu înţelegeam în adevãratul sens al cuvântului ce înseamnã sã doarã ceva atât de tare încât sã te ardã pe interior şi sã te rãsuceascã pânã în fumul trãirilor ; sã te facã sã urli la lume cã nu e în stare sã te înţelegã şi nu poate sã îţi aprecieze adevãrata trãire. Dar lumea nu e în stare sã înţeleagã şi egoismul din mine îmi spune cã n-am nevoie de lume ca sã priceapã. Am nevoie de mine sã pot sã înţeleg de ce, pentru ce, şi mai presus de toate pânã când. E relativ. Totul e efemer. Atât de efemer încât doare . doare pânã în ultima fibrã, pânã în ultima venã , pânã în ultimul por. Respiri şi aerul e prea rarefiat, iar plãmânii se sufocã pentru cã nu sunt obişnuiţi cu brutalitatea. Doare. Pur si simplu doare organic. Trãieşti o suferinţã organicã ; te macinã şi te …doare.

Partea ciudatã. De cele mai multe ori am valorile bine definite, ţeluri stabilite, concepţii peste care nu trec. Nu spun ce simt . prefer sã tac şi sã ascund. Nimic bun nu a ieşit din aceasta pânã acum… însã din când în când îmi calc pe moralã şi fac lucrurile invers. Şi atunci stau în calea furtunii pe care am provocat-o … şi stau fãrã umbrele sau pelerine de ploaie. Pur şi simplu stau şi mã udã si e destul de greu sã stau…

Închei cu citatul…….

Trãiascã suferinţa organicã…

Sebik