>Eu scriu pentru tine şi numai pt tine. Ce dacã vãd toţi, ei nu înţeleg. Numai tu înţelegi ce vreau sã zic. Ei citesc ,dar sunt orbi….

            >şi nu pot sã respir… mã sufoc numai la gândul cã nu aş putea sã respir…

            >aş vrea sã spun cã ..adicã… sper sã înţelegi cã…

            >când eram copil îmi duceam mâinile la ochi cã sã nu mai vãd soarele, acum stau si culeg nori mici şi pestriţi…

            >Nu am nimic de dat mai mult decât sunt…..

            >Plouã…iar şi din nou… plouã cu rouã… şi bate vântul şi mã doare pentru cã are atingerea asprã. E prea rece momentan şi doare rãu…

            >şi dacã ploi cad în faţa ta/ şi îmi strâng imaginea rãzleaţã/ sã nu uiţi cã rãsuflarea mea/ se pierdea în iz de dimineaţã…

            >sã nu uiţi cã între douã/ pãrţi de suflet, cade rouã/ cã între mime şi miicime/ stã jumãtate de mãrime…

>sã mã strângi atât de tare de mânã încãt sã îmi simt oasele pocnind şi venele sã mi se umple de sânge şi inima sa batã atât de tare încât sã cred cã îmi sare din piept…

            > ok. Respirã şi gândeşte raţional. Şi apoi mai respirã o data. Şi gândeşte. Şi dacã nu e raţional mai respirã…

            > şi mi-e teamã cã aşa din senin …pleci… si tot ce am crezut cã ştiu se preschimbã în necunoscut. Şi o sã mã toace de una singurã. Nu cã m-ar toca la dublu acum. Dar mi-e teamã cã nu aş mai avea habar ce sã fac….

“. O iubire provocată de cauze conştiente, de calităţi pentru care dicţionarul are cuvinte, de însuşiri externe. o iubire pe care o poţi justifica nu este iubire”  Garabet Ibrãileanu

            > Eu nu gãsesc justificãri.

Sebik