Am ales sã vorbesc astãzi despre Dan Puric şi interviul oferit de acesta în legãtura cu scoaterea icoanelor din şcoli. El asemãna scoaterea icoanelor dintr-o clasã cu momentul în care acestea au fost inlocuite de imaginea lui Stalin, din cauza regimului politic. Întrebarea survenitã in urma acestei afirmaţii este clarã: unde ne îndreptãm? Tot acesta condamnã afirmaţiile conform cãrora celelalte minoritãţi ar fi fost lezate de predarea si acţiunea “ostentativã” a religiei ortodoxe, conferind un argument greu de combãtut, şi anume nimeni nu s-a sesizat in mod juridic cã ar fi deranjat de “manifestãri” religioase. În viziunea acetuia, gestul de a scoate si înlãtura religia din şcoli se rezuma la o clonare a problemelor sociale din ţãri mai dezvoltate. Dar Dan Puric nu se rezumã doar la combaterea ideologica. Nu. Dan Puric este şi filozoful nebãnuit din fiecare.

Într-un interviu susţinut la un post de televiziune, a afirmat cã poporul roman are nevoie de o lecţie de demnitate. Poporul roman ar trebui “scos din Crevedia”, pentru cã suferã de o criza provocatã şi consumatã în timp, de credinţã, de spiritualitate şi de demnitate. Afirma cã succesul farã scuze este machiavelic, dar într-un mod tragic.

Vã las pe voi sa-l descoperiţi pe Dan Puric….

Sebik

http://cristian-birdac.weblog.ro/2008-10-01/537839/Imbecilii-Capitalei.html

Omul a spus-o mai bine decat mine:d

Sebik