Simt nevoia sã mã rup. Nu ştiu prea bine din ce. Doar sã mã rup. La modul cel mai profound posibil. Şi sã mã caut bolnavã şi sã nu îmi pese dacã mã mai gãsesc. Dacã m-aş cãuta probabil cã nu o sã îmi placã nimic din ceea ce aş gãsi.as cãuta mai mult şi dupã o perioadã bunã…as renunţa.   [Sfârşit de monolog]

Alege un numãr/adunã-i o unitate. Scade trei. Ai cu doi mai puţin ca la început. Sau eşti cu doi mai uşor. Sau cu unu mai puţin decât ai fi putut avea dacã aveai, în definitiv cu trei. Cui îi pasã? Nimãnui.  Nici ţie nu ar trebui sã îţi pese. Doar sã îţi. Atât.

Când mergi pe o stradã şi crezi cã seamãnã drumul tãu, trebuie sã îti amintesti ca la un moment dat va trebui sã …dai colţul[ proverbial nevorbind]. Îl dai? Sau rãmâi în loc şi aştepţi sã decidã altcineva pentru tine? Stânga, dreapta sau înainte? Înainte sau înapoi. Poate ar trebui sã te întorci şi sã iei totul de la capãt. Sau sã laşi totul şi sã mergi în diagonalã. Contrar tuturor legilor firii.

Aleg diagonala. Mãcar este alegerea mea şi nu constrângere cauzalã.

Sebik