Delilah a scris o poezie.. inspiratã de mine. Pentru care îi spun mulţumesc. Nu stiu ce semnificaţie are, dar aş vrea sã ştii cã m-ai cuprins, în toate dimensiunile mele. Asa cã mulţumesc. M-ai onorat cu vorbele tale.

Mã joc. Cu mãrgele de lemn. Într-o zi ,, pãtrãţoasã”. Eu am şapte mãrgele. Câte una pentru fiecare zi. Au culori diferite. Pentru diferite stãri. Habar nu am ce înseamnã dimineaţa în care respiri atât de tare, încât de usturã plãmânii. Am destul timp pentru visare, destul pentru zâmbete, destul pentru îmbrãtisãri fugitive, destul. Însã nu acum. Acum am timp sã calculez. În mai multe moduri decât unul. Aş vrea sã fiu un Napoleon al lumii mele interioare. Sã mã cuceresc şi dupã aceea sã mã exilez. Şi eu vreau lunã plinã.

Sebik