Respira ca şi când avea sã moarã printre clipele ce se

Scurgeau alene şi greoi ; iar eu i-am spus

Cã nu e dragostea de noi;

Dar nu a vrut sã înţeleagã şi a rãmas jos pe podea,

Şi o priveam cum stãtea

Întinsã şi udã pe o canapea ruptã şi veche;

Şi nu înţelegeam de ce mã priveşte cu ochii mari.

Aş fi vrut sã plece , sã nu stea,

Sã arunce în mine cu ceva şi sã mã batã,

Dar rãmânea pironitã în podea.

M-am întors şi am plecat.

Am lãsat-o  sã se zdreleascã de duşumea,

Fãrã sã îmi pese cã era posibil sã mã iubeascã.

Era udã toatã de la ploaie şi îmi promitea

Cã avea sã ţinã la mine, dacã eu

Eram în stare sã o inţeleg.

Din perspectivã masculinã, femeile sunt versate.

Iubesc prea mult, şi prea vor multe, toate.

Sebik

Notã pentru sine 1: niciodatã sã nu mai inchizi uşi

“As vrea..mãcar o datã sã te vezi prin ochii mei.  Sã vezi şi tu ce vãd şi eu cand taci, când te uiţi pe geam, când mã cerţi, când îmi reproşezi, când mã alinţi numai cum tu stii, când mã cerţi…şi mã cerţi. Si mai presus de toate… sã te vezi prin ochii mei când îmi pleci. Peste cutia mea s-a aşezat praful… şi îmi este  destul de  aiurea sentimentul de a îl şterge. “  [12 dec 2008]

“Sã gândeşti cum gândeşti tu”… şi nu cum îţi gândeşte lumea din jur.

Într-un final e normal sã aştept sã fiu rãsplãtitã, sã aştept sã aud. şi dacã nu sunt îndeajuns de … atunci…  mare ghinion.

Oricum:

Îmi miroase pielea a tine  chiar dacã a trecut mai bine de o lunã…