Fiecare uita pe fiecare si nimeni nu iti spune ce are de spus atunci cand tace. Asa ca lasa-ti lumea surda sa amuteasca.
Frumosii nebuni ai micilor orase sunt cei care viseaza. Sa stea. Sa lase lumea sa se perinde prin jur si ei sa invete. Cred ca este mai usor sa nu te atingi… de realitate. Sa o simti, sa o percepi dar sa nu o experimentezi. Tine de perceptii, eronate sau nu. Nu e bine sa gravitezi in jurul a ceva. Sa nu ai un centru care sa te traga in jos duce la o libertate de secunda. Fragmentata sau nu, marcata de experiente vicioase… sau nu.
Am invatat ca daca vorbesc indeajuns de usor imi simt buzele cum se misca pana in varful gurii. Imi percep fiinta atunci cand simt cu ochii inchisi. Cat imi mai placea sa imi plimb pielea pe iarba de primavara! Acum imi amortesc degetele cand le tin pe geamuri… uscate.
Oamenii se percep atunci cand au inima… in gat. Pauza. De emfaza. In gat, cand respiri greoi, haotic, si la modul organic. Credeam ca organic inseamna sa iti bata inima cu putere pana iti sare din piept, eufemistic vorbind. Organic inseamna sa simti cu toate simturile si dupa ani si ani sa ai cate un deja-vu care te opreste in strada. Si te lasa tintuit in mijlocul trotuarului si zambesti prosteste pentru ca atunci simti cum ti-a crescut … fiinta si esti mai batran.
Nu mai scriu cu directie de mai mult de un an… vreau vicii noi.
Melodie pentru Delilah, Delia:
Sa simti organic… take that for a dream!
Andrada
