Proză arhiscurtă de final de blog. Da. Astăzi spun adio la publicatul online şi mă pun pe hârtie. Un editor furios este de vină; şi puţin spleen. Prin urmare…
Femei cu unghii lungi. Genul de unghie, care dacă este băgată în carne, îţi rupe pielea. Până la os. Şi ar sta să te vadă cum sângerezi. Aşa de dragul vremurilor trecute.
Bărbaţi cu ochi cruciş… după femei cu unghii lungi. Le au, le posedă ( intelectual vorbind) şi după le părăsesc. Le lasă cu unghia ruptă.
Ce se întâmplă când bărbatul cruciş întâlneşte femeia cu unghii lungi? Atunci să vezi iubire. Te pocneşte şi îi lasă vineţi. El rămâne chior şi ea cu tocul înfipt în asfalt.
Delilah, am învăţat că trecutul te pocneşte de câte ori are ocazia. Trebuie să te sincronizezi să-i dai şi tu o palmă la momentul oprtun. Am mai invăţat că poţi să te îndrăgosteşti de 3 ori într-o zi, dar că poţi iubi de cel mult 3 ori pe an. Şi atunci dacă ai noroc. Am învăţat că nimeni şi nimic nu e mai presus de bunăstarea femii mobilă. Toţi văd asta, numai ea nu. Am învăţat că frivolităţile de ocazie au un gust plăcut: de păcat minor. Am învăţat că fericirea de moment vine când eşti indiferent şi că ochii nu te trădează, dacă vrei. Şi am învăţat că… dacă vrei, universul îţi va sta în cale; dacă nu vrei, atunci toate sunt prielnice.
Andrada
Ps: mel pentru un alt capitol încheiat. O mare perdea şi un banc de ciment peste Turcia verii 2010.
