Nu l-as asuma.  Mai mult l-as gandi. In fire. Stii, firele se pot innoda acolo unde au fost rupte. partea proasta este ca sunt fire. Si se rup iar si se fac alte noduri si asa ai plase.

Am vazut   o pasare. Zbura ca si cand isi cauta un stalp sa se loveasca. Si se rupea de fiecare data cand dadea din aripi. oricum pantofii imi sunt prea grei si ma dor talpile. M-as descalta in mijlocul drumului si as merge desculta. partea proasta este ca ma taie asfaltul. Si sangele nu se amesteca bine cu piatra. Doar o pateaza. pacat de dunga alba. Si am vazut cum bate vantul. Atat de tare incat rupea copacii. Din crengi. Am ramas sub un castan [ erau castani si atunci] si m-am uitat cum ii rupe un ram. A cazut la picioarele mele si am simtit cum imi cad mainile. Se rupeau in bucati.

Daca as fi pahar, si m-as sparge si m-ai inghiti ciob  m-as pierde pe undeva prin tine si tot nu as intelege. Mai bine imi sunt ploaie si vant, sa ma rup si sa ma spal, de pacate   …

Delilah scrie pentru oameni si despre oameni. Unii scriu ca sa pastreze, altii ca sa arda, altii ca sa trimita…altii sa se vindece. Invat o limba fara vocale, numai consoane , grave….. imi sunt de ajuns…. SC

Sebik….Andrada … ia-o cum vrei…

11 and still counting. Pana pe 5 decembrie la deznodamant , mai e cale lunga de batut.

Sunt  micul meu temerar al marelui oras. Am atatea strazi de evitat, atatea parcuri de ocolit, la atatea cafenele de intors capul cand le vad si atatea banci de privit  cu ochii prin copaci. M-a plouat indeajuns de mult incat sa stiu ca este toamna si sunt uda. Mi-am prins tocul intr-un grilaj la metrou. Si pentru un moment m-a infiorat sentimentul de apartenenta. Cine mi-esti  tu brav temerar al discordantei crunte? Si mai ploua. Puteam sa deschid umbrela dar nu avea sens.

Ploaia care vine te spala de pacate. M-a spalat jumatate de ora, marunt, picatura cu picatura , de parca dorea sa stearga orice urma de greseli. Si ramaneau puncte pe pielea mea, care oricat de mult le-as freca nu se duc.

Oras de ciment cu oportunitati de cizelare. Oras de ciment cu  indeajuns de multe griji.

Sebik

Respira ca şi când avea sã moarã printre clipele ce se

Scurgeau alene şi greoi ; iar eu i-am spus

Cã nu e dragostea de noi;

Dar nu a vrut sã înţeleagã şi a rãmas jos pe podea,

Şi o priveam cum stãtea

Întinsã şi udã pe o canapea ruptã şi veche;

Şi nu înţelegeam de ce mã priveşte cu ochii mari.

Aş fi vrut sã plece , sã nu stea,

Sã arunce în mine cu ceva şi sã mã batã,

Dar rãmânea pironitã în podea.

M-am întors şi am plecat.

Am lãsat-o  sã se zdreleascã de duşumea,

Fãrã sã îmi pese cã era posibil sã mã iubeascã.

Era udã toatã de la ploaie şi îmi promitea

Cã avea sã ţinã la mine, dacã eu

Eram în stare sã o inţeleg.

Din perspectivã masculinã, femeile sunt versate.

Iubesc prea mult, şi prea vor multe, toate.

Sebik

Notã pentru sine 1: niciodatã sã nu mai inchizi uşi

“As vrea..mãcar o datã sã te vezi prin ochii mei.  Sã vezi şi tu ce vãd şi eu cand taci, când te uiţi pe geam, când mã cerţi, când îmi reproşezi, când mã alinţi numai cum tu stii, când mã cerţi…şi mã cerţi. Si mai presus de toate… sã te vezi prin ochii mei când îmi pleci. Peste cutia mea s-a aşezat praful… şi îmi este  destul de  aiurea sentimentul de a îl şterge. “  [12 dec 2008]

“Sã gândeşti cum gândeşti tu”… şi nu cum îţi gândeşte lumea din jur.

Într-un final e normal sã aştept sã fiu rãsplãtitã, sã aştept sã aud. şi dacã nu sunt îndeajuns de … atunci…  mare ghinion.

Oricum:

Îmi miroase pielea a tine  chiar dacã a trecut mai bine de o lunã…

Motto: Cand este frig afara, mai mult ca sigur, ca inauntru te minti ca iti este cald

Miros de fum. Mai mult sau mai putin inecacios. A trecut pe langa mine in viteza si am zis ca ma ploua. Cu…fum. Mi-am indreptat rochita, si am ramas privind la un punct alb cum se indeparta. Nu-i nimic, mi-am pierdut deja calcaiele, mainile si ochii acum cateva zile; de ce nu mi-as pierde si echilibrul azi? A mai trecut inca una in viteza. Din nou mi-am indreptat rochita si am mers mai in fata. de pe trotuarul celalalt ma striga cineva. Nu raspund. Am pierdut urechile ieri cand ascultam cum suna. Si ajung.  Pauza. Indrept rochita. Ma uit intr-un geam: nu tu ochi, nu tu urechi, nu tu maini, nu tu calcaie, nu tu. Si am ramas sa incerc sa desenez macar maini si calcaie. restul nu le cauta nimeni. Nu merge. Nu conteaza. Mai indrept rochita. Miroase a fum. Se aud sunete. Indrept rochita. Sta cuta peste cuta. Figuri se busesc unele de altele. Nu imi place. Imi indrept rochita si plec.

Cuta peste cuta.

Sebik

Motto: sa ma muste asfaltul ca si cand mi-ar rupe din calcai, sa ma rupa pamantul in timp ce ma astupa

Dimineti bolnave in miros de fum.  Apoplexie, pentru ca tot am invatat un cuvant nou.

M-a muscat asflatul azi. Mi-a tras o bucata de calcai si a ros-o. M-a durut dar am mers ceva mai departe. In definitiv, cine are nevoie de calcaie? Si dupa aceea m-am lovit de un om, cu fata. Mi-am lasat jumatate de obraz si figura pe el. Dar cui ii trebuie fata?  La scurt timp am intrat intr-o balta si mi-am pierdut ceva din degete. Cine are nevoie de degete? Si la sfarsit am ajuns la o librarie ambulanta si mi-am vandut linistea pe o carte….. imi caut sufletul in pagini de anticariat. Si mi-am mai lasat ceva …mi-am lasat gandul intr-o statie de metrou. Oras de ciment:|

Sebik

Motto: LA MULTI ANI, DELILAH!!!!!!!

Orice Inceput are un sfarsit. Mai mult sau mai putin abrupt. Al meu il simt, il gust si nu imi place. Este amar. Se termina cu o decizie. Stanga sau drepta? Lasa, eu ma duc in fata. Toti spun unde sunt studenti. Sunt studenta (ce cuvant nasol…i-am zis Silviei ce o sa imi lipseasca din liceul acela…) la Studii Europene …..m-am complacut , deh. Sunt mandra de mine in mediocritatea mea. Cred ca am invatat zilele acestea ca nu prea imi pasa de parerea celor din jur. Si apoi, dupa aceea, mai incolo… ar trebui sa invat. Cam multe pana in octombrie. Sa invat sa respir normal, sa invat sa merg cum trebuie, sa invat sa stau cu capul inainte si sa privesc in fata,sa invat sa fiu coerenta. Bine mi-ai zis cand ai spus ca a venit timpul schimbarilor. Ai gresit doar cand ai spus ca n-am ce schimba. Schimb ….. nu stiu ce schimb, schimb ceva, acolo. Orice, dar schimb. Ce iti e si cu lumea asta…mult prea mare si uneori sufocanta.

Sebik

E aproape mult de cand nu am mai… si jumatate de extrem de mult de cand am …

Azi mi-am fost asfalt. M-am cuprins pana mi-am sugrumat glezna. Am vrut sa o sufoc, dar era usoara. Caldura a facut-o sa alunece. Azi mi-am fost pamant, m-am acoperit cu iarba si m-am lasat sa imi creasca.  Azi mi-am fost cer. Am stat atat de departe si m-am uitat cat de multa sunt in bucati. Azi mi-am fost manie. Imi venea sa imi dau una sa ma trezesc la realitate…dar m-am lasat. Azi mi-am fost harta. Aveam atatea drumuri in mine , incat ma pierdeam prin cladiri.

Azi mi-ai fost chemare..si mi-a fost bine…sufocat de bine…ca si cand mi-ai fi fost asfalt.

Sebik

Pierdut pisoi intial

Cu ochi caprui sau verzi

Chiar nu mai stiu.

Pierdut pisoi, si cautat.

In zadar.

Pierdut pisoi .

Exasperant.

Am pierdut un pisoi. Ideologic vorbind. Il caut fara diacritice. Pierdut pisoi. Anunt verbal, nescris. Pierdut pisoi cu coada mica. Pierdut pisoi. Probabil cauta. Pierdut pisoi, dupa cum spuneam: exasperant.

Sebik

Diluviu cu miros de vant

Fara diacritice sau semne

Doar diluviu. Afara sta sa ploaie. Si sa ninga

sa ma stinga.

Sa ma atinga

sa ma impinga.

Diluviu cu miros de vara

torent plin de stropi de ploaie.

Pauza mai scurta decat am zis si ceva mai lunga decat mi-am propus

Diluviu apasator

Si esec din graba…..

Delilah mi-a fost dor de tine:<

Sebik