Din nefericire nu pot da un like pe Facebook, cu toate cã tare îmi mai place definiṭia aceasta. Problema în 2012? Activismul se face simṭit pe Facebook, în particular, în mediile de socializare online, in general. Şi în fond de ce nu?! De ce s-ar mişca obositul şi frustratul cetãṭean român din scaun, din faṭa monitorului pentru a protesta?! Nu este oare mai uşor sã dai un click pe net, sã organizezi un eveniment şi sã te alãturi celor 12345 de prieteni adevãraṭi din lista ta? Oare eşti cu ceva mai prejos decât cei care au ieşi în stradã în 89? Nu eşti şi tu la fel de indignat? Oare nu rişti la fel de mult când postezi PE WALL, în vãzul tuturor, cã îṭi place o cauzã anume? Nu eşti supus oprobiului public dacã te solidarizezi unei cauze cu puṭini fani? Dovada ta de curaj vine în momentul în care realizezi cã din multitudinea ta de prieteni, unii te pot renega şi vor rupe relaṭia cu tine, renunṭând sã mai fie prietenii tãi. Şi pentru ce? Pentru o cauzã la care altul putea da like?

De ce activism pe Facebook? Pentru cã românii s-au solidarizat în numãr mai mic cauzei pentru salvearea SMURD, decât evenimentului ”1 milioni de ochelari Ray Ban gratis pentru cei n simpatizanṭi’’. Iniṭiativa existã- la un click distanṭã. Andrei Georgescu a primit toate opiniile indiganṭilor de pe Facebook şi le va citi. Pe toate n. Commenturi. Injurii. Like-uri. Sau nu.

Activism pe gratis? Pentru idei? Desuet. Din moment ce activismul se cultivã prin educaṭie- iar noi suntem deficitari şi la acest sector – nu prea putem spera la multã acṭiune directã.

Andrada

Sã fie clar de la început: nu am fost genul de copil.

Oniricul fiecãrei situaţii stã în iluzia momentului. În nesiguranţa clipei şi în incertitudinea secundei. Se spune cã între secunda 1 şi secunda 2 mai existã o secundã pe care o trecem cu vederea la fel de uşor ca şi cum am…închide ochii. Dar atunci când închizi ochii pierzi secunde pe care oricât te-ai bate cu pumnii în piept nu le poţi readuce. Pur şi simplu pleacã. Oare cum se numeşte secunda dintre 1 şi 2? Secundã de mijloc? şi de ce uitãm de existenţa ei? Oare cât din ceea ce şoptim se întelege cu adevãrat? Am observat cã ori de câte ori vreau sã spun ceva ce nu am intenţia de a fi auzit, îl şoptesc. Şi am şoptit mai acum ceva timp cã îmi este fricã. Bineînţeles cã şoapta rãmâne şoaptã, iar în secunda de mijloc se topeşte in cuvânt. Din pãcate şoapta a murit pe altarul cuvântului fãrã sã cearã alt sacrificiu. Şi atunci a fost tãcere. Frederica spunea cã iubeşte tãcerea pentru cã ea este gravã. Pentru cã îi place sã îi apese pieptul cu toatã greutatea ei şi sã îi striveascã una câte una fiecare coastã. Frederica sunt eu, Frederica eşti tu.

Afarã stã sã ploaie. Da. Ploaie. Şi sã ningã. Şi sã batã vântul. Şi sã te loveascã, sã te doarã, sã se usuce şi sã te ude. Şi sã alerge cu paşi mici, îndeajuns de mici încât sã pot ţine pasul, dar sã fiu înainte. Îmi place sã nu simt în paralel, nici în diagonalã, nici în fundal, nici în faţã, nici în spate, poate în sincronism…literar. Mã joc. Cu mãrgele de lemn. Într-o zi ,, pãtrãţoasã”. Eu am şapte mãrgele. Câte una pentru fiecare zi. Au culori diferite. Pentru diferite stãri. Habar nu am ce înseamnã dimineaţa în care respiri atât de tare încât de usturã plãmânii. Am destul timp pentru visare, destul pentru zâmbete, destul pentru îmbrãtişãri fugitive şi murdare. Destul. Însã nu acum. Acum am timp sã calculez. În mai multe moduri decât unul.

Aş vrea sã fiu un Napoleon al lumii mele interioare. Sã mã cuceresc şi dupã aceea sã mã exilez. Şi eu vreau lunã plinã.

Andrada

Femei cu unghii lungi. Genul de unghie, care dacă este băgată în carne, îţi rupe pielea. Până la os. Şi ar sta să te vadă cum sângerezi. Aşa de dragul vremurilor trecute.

Bărbaţi cu ochi cruciş… după femei cu unghii lungi. Le au, le posedă ( intelectual vorbind) şi după le părăsesc. Le lasă cu unghia ruptă.

Ce se întâmplă când bărbatul cruciş întâlneşte femeia cu unghii lungi? Atunci să vezi iubire. Te pocneşte şi îi lasă vineţi. El rămâne chior şi ea cu tocul înfipt în asfalt.

Delilah, am învăţat că trecutul te pocneşte de câte ori are ocazia. Trebuie să te sincronizezi să-i dai şi tu o palmă la momentul oprtun. Am mai invăţat că poţi să te îndrăgosteşti de 3 ori într-o zi, dar că poţi iubi de cel mult 3 ori pe an. Şi atunci dacă ai noroc. Am învăţat că nimeni şi nimic nu e mai presus de bunăstarea femii mobilă. Toţi văd asta, numai ea nu. Am învăţat că frivolităţile de ocazie au un gust plăcut: de păcat minor. Am învăţat că fericirea de moment vine când eşti indiferent şi că ochii nu te trădează, dacă vrei. Şi am învăţat că… dacă vrei, universul îţi va sta în cale; dacă nu vrei, atunci toate sunt prielnice.

Andrada

Ps: mel pentru un alt capitol încheiat. O mare perdea şi un banc de ciment peste Turcia verii 2010.

Rezistenţă de materiale. Hai să vedem cât rezistă fiecare. Aseară cafea cu Biscu… sublim la modul superb. Te ador, deşi nu o spun des. Te ador, pentru că îmi eşti acolo undeva , adânc, în suflet.

Scrisoare de adio: bine te regăsesc ori de câte ori mi-o iau picioarele în loc.

Andrada

1. reguli oarbe, oricum jocurile nu se joacă după reguli…
2. pe tine te doare, eu nu te alin…reguli surde
3. tu suferi, eu mă fac că sunt oarbă, reguli mute
4. noi nu avem şi ei iau, reguli fără admonestări

oricum, mă gândeam ieri la cine are mai mult dintre noi.  Cred că atunci când nu vrei te doare prin vene. Organic. Îţi tremură pupilele şi te dor degetele. Şi simţi… simţi cum este să-ţi pocnească pielea de pe muşchi şi oase. Şi atunci te aperi cu indignare şi înverşunare. Atunci scoţi ce este mai rău din tine la suprafaţă. Şi stai şă asculţi. Tumultul din tine. Oricum fiecare iubeşte ce vrea şi tace când ascultă cine poate. Mi-e teamă şi mi-e frig când mă gândesc ce am putut să văd într-o pereche de ochi. M-au trecut fiori pe piele şi am simţit că mi se cutremură fiinţa. Şi a trecut cu aceeaşi înfrigurare. Când taci şi nu spui nimic şi ai ochii goi, rămâne ceva… aş putea să spun ce, însă unde ar mai fi plăcerea căutării răspunsului?

Andrada

Frumosii nebuni ai micilor orase sunt cei care viseaza. Sa stea. Sa lase lumea sa se perinde prin jur si ei sa invete. Cred ca este mai usor sa nu te atingi… de realitate. Sa o simti, sa o percepi dar sa nu o experimentezi. Tine de perceptii, eronate sau nu. Nu e bine sa gravitezi in jurul a ceva. Sa nu ai un centru care sa te traga in jos duce la o libertate de secunda. Fragmentata sau nu, marcata de experiente vicioase… sau nu.

Am invatat ca daca vorbesc indeajuns de usor imi simt buzele cum se misca pana in varful gurii. Imi percep fiinta atunci cand simt cu ochii inchisi. Cat  imi mai placea sa imi plimb pielea pe iarba de primavara! Acum imi amortesc degetele cand le tin pe geamuri… uscate.

Oamenii se percep atunci cand au inima… in gat. Pauza. De emfaza. In gat, cand respiri greoi, haotic, si la modul organic. Credeam ca organic inseamna sa iti  bata inima cu putere pana iti sare din piept, eufemistic vorbind. Organic inseamna sa simti cu toate simturile si dupa ani si ani sa ai cate un deja-vu care te opreste in strada. Si te lasa tintuit in mijlocul trotuarului si zambesti prosteste pentru ca atunci simti cum ti-a crescut … fiinta si esti mai batran.

Nu mai scriu cu directie de mai mult de un an… vreau vicii noi.

Melodie pentru Delilah, Delia:

Sa simti organic… take that for a dream!

Andrada

Obişnuiam să cred că nu ne mai suportă pământul. Ţinea de o stare… stare de spirit. Sau de o stare de fiinţă. Mi-au plăcut mereu oamenii dispuşi. Să atingă, să simtă, să rupă, să frângă, să construiască, să dărâme… la negativ sau pozitiv. oamenii în general cu toată complexitatea lor. Nu mi-au plăcut oamenii care nu râd atunci când mă văd. Nu râd pentru mine sau dintr-o bucurie frugală de complezenţă. Râd pentru ei. Sunt urâţi când sunt trişti. Au ceva din profunzimea unei bălţi triste oamenii care nu râd niciodată.

Nimeni nu uită pe fiecare. Toţi au ce vor să uite şi ţin ce vor să arunce.

Andrada

-E prea mândrã. Nu plânge de faţã cu mine. S-a jurat cã nu am s-o vãd plângând. Dacã as vedea-o plângând, cred cã aş urî ceva din ea. Universul meu existã când ea se preface a fi mãreaţã. Îi place sã audã când îi spun cã n-am nevoie de ea şi dupã aceea o caut.

- De ce îi spui ce vrea sã audã?

- Spune-i unei femei ce vrea sã audã şi poţi obţine ce vrei de la ea.

- Glumeşti! Nu ai cum sã ştii ce vor.

- Vor… sã fie iubite. Chiar şi a mea. Care stã cu altul. Şi îmi râde în faţã cã nu mã mai iubeşte.

- Şi tu?

- O iubesc. O simt prin vede. Când îi ating pãrul îmi vine sã i-l rup.

- Asta nu e iubire.

-         Ba e. Sã fie numai al meu. O vreau toatã pentru mine; atunci aş fi bãrbat. Atunci aş pãrãsi-o. Poate atunci ar plânge şi n-aş mai iubi nimic din ea.

-         De ce o… lezezi?

-         Îi place.

-         De unde ştii?

-         Mi-a spus.

-         Ce?

-         ‘’Te iubesc’’ dupã ce i-am dat o palmã. Atunci am înţeles cã îi place. Mi-a spus cã preferã ura pentru cã e la fel de puternicã precum dragostea, numai cã ura nu se terminã.

-         Te-a lovit?

[extras din lucrarea pentru conc "Tinere condee"]

Andrada

epilog de iarna fara diacritice:

are ceva…ceva din cevaul uitat prin noptiera. ceva din cevaul fara litera mare. Nimeni nu stie cand pierde un ceva, pentru ca il inlocuieste. Astazi ma simt pisica. Ma dor ghearele de atata scrijelit la cutii de carton. Cine stie unde lasi ceva cand pierzi?  Ar trebui legat cu o sfoara de mana….din noduri… sa se dezlege…sa se piarda…

Andrada

Nu îmi plac oamenii care cred că au putere. De a ierta, judeca, rupe, frânge, răsfrânge, uita, aduce aminte, decide. De ce nimeni nu mai decide cu inima? De ce nu mai te arunci orbeşte în orie chestie minoră pe care ulterior să o exploatezi până la ultima fibră? Avem atât de puţin încât mi-e frig şi cald când mă gândesc cine eram şi cine suntem.

Am un nou fix, cam greu de explicat. Nu-i găsesc rădăcinile, numai razele. Şi ştiu că este nociv şi nu o să aducă nimic bun. E ca o dependenţă morală de trăiri intense pe care le experimentez uşor uşor. Astăzi am ajuns la I don’t really want to know.

Am nevoie de Cluj…din motive raţionale, am nevoie de Delilah să mă limpezească, să mă crească, să mă alinte, să mă certe…..

Andrada